punct

De ceva timp ma gandeam sa explic anumite notiuni care desi tin de desen se leaga foarte mult de modul in care le intelegem. Bineinteles ca voi incepe aici cu punctul datorita faptului ca ar trebui sa fie unitatea functionala si de baza in desen.

 Reprezentarea grafica a unui punct este...pata pe care o lasa penita stiloului la simpla atingere a plansei sau urma pe care o lasa in piatra varful daltitei, gaura pe care o lasa in foaie acul compasului sau  locul intersectiei a doua drepte.
Aceasta reprezentare grafica lasa destul de mult de dorit din punct de vedere al compatibilitatii cu definitia care spune ca acest punct nu ocupa un spatiu, nu este material. Orice incepator in ale geometriei perspective sau descriptive a privit la un moment dat ingrozit cum intersectia a mai multe linii (sa zicem in punctul de fuga) tinde sa devina mai mult o pata decat un punct si facand ca desenul lui sa semene mai mult cu o ghicitoare decat o reprezentare clara. Asadar acea pata pe care ne straduim sa o facem cat mai mica dar cat mai vizibila este nimic altceva decat un punct de reper fara de care nu am putea trasa linii, suprafete sau volume.
 In desenul artistic exista intotdeauna un punct de vedere si un punct de fuga, puncte intre care se intampla opera de arta care apare in drama creatiei. Ca rol in exprimare punctul  din desen nu este cu mult diferit de cel din gramatica, punctul folosind atat pentru a incepe o propozitie cat si pentru a termina una. De fapt eu nu as fi putut incepe propozitia pe care o scriu acuma daca nu as fi pus punct inainte.
 Exista si puncte mai abstracte cum sunt punctele pe care le obtinem sau nu cand suntem notati la un examen ele facand aceeasi diferenta intre inceputul si sfarsitul unei anumite unitati in care este divizata nota maxima. Exista puncte de reper in spatiu si timp pe care fiecare le vizualizeaza intr-un anumit fel tocmai pentru a face diferenta in timp si spatiu.
Epocile sunt despartite de un simplu punct - nimic mai mult, nimic mai putin.
 In religie punctul din centrul cercului este Soarele, in alchimie reprezinta clopotul pe care initiatii au stiut sa-l vada ca fiind uniunea armonioasa a principiilor masculine si feminine.